SOAPTE IN NOAPTE

Ganduri la inceput de an

2012-01-10T10:47:00.000-08:00

Uneori imi vine sa imi astern sufletul pe hartie, sa mi-l citeasca oricine.
Asi inghiti chiar lumea intreaga in bunatatea-mi si le-as da numai zambete...
Alteori insa, mi se strange pieptul, ca gura cand gusta lamaie, de toti dezamagitorii si de toate dezamagirile primite...

Azi, un boschetar s-a refugiat la mine-n ghena de gunoi.
Am vrut sa intru sa duc gunoiul dar ceva tinea usa.
M-am gandit ca au cazut niste placaje asezate in spatelel usii, dar cand am cerut ajutorul altei persoane, mi-a confirmat faptul ca e un om inauntru.
M-am temut, prima stare care mi-a strapuns fiinta.
Apoi in timp ce ma uitam cum era injurat pt al initimida si lovit ca sa iasa, ma lovit mila.

Ce viata poate avea un astfel de om?
O viata mizera.

Au trecut sarbatorile. Ce bine mi-a fost de aceste sarbatori.
Am avut o casa calda, curata, un sot alaturi, o fiica dulce cu ochi rotunzi albastri care ma fixau in timp ce tragea cu drag din suzeta ei, atata confort si bine, si poate tot nu am avut un sentiment profund de multumire.
Poate asi fi vrut alte lucruri, poate asi fi avut alte dorinte... si m-am intristat ca nu mi-au fost poate implinite.

Intrand in ghena rece si "parfumata", mi-am dat seama ce putin si-a dorit acel om, si nici macar acel lucru nu il avea.
Ma simt si acum trista pentru el, rusinata de mofturile mele. Era si el doar un biet om pierdut din atatea mii. Era beat sau poate drogat, inconjurat doar de doua rucsace negre si murdare, in care isi indesa petul de apa minerala Stanceni, pe jumatate cu un lichid maroniu deschis, si cateva carpe...
Un om atat de nevaloros pentru ceilalti, si totusi, pt care s-a platit un pret atat de mare acum aproximativ 2000 de ani...

Cred ca ar trebui sa fim mult mai multumitori...
Eu, sunt...

priveste in sus....

2011-12-10T13:49:00.000-08:00

‎"Daca privesti numai canale perverse fara capac, daca umblii tot cu capu' in pamant, vila, masina, prietena, risti sa devii garbov si sa nu mai vezi cerul. Daca te uiti numai in sus la stele, risti sa ajungi cu coastele rupte, de o gaura de canal neastupata...
Singura solutie este sa astupam gurile de canal cu pancartele pe care le purtam la vedere. Sa facem punti din ele...

Cerul trebuie purtat in noi, daruit si la altii, vorbind despre el si dorindu-l cat mai albastru. "
vladimir pustan - scrisorile lui belerofon

"Priveste-acum...
La tot ce-ai strans in pumnii tai, la ce-ai iubit
Si ti-ai dat seama, totul are un sfarsit
De ce-ai lasat in urma nu esti multumit
Azi iti doresti,
Sa se intoarca timpul si sa-l pretuiesti
Momentul cand Iisus din cer, din slavi ceresti,
Iisus ti-a spus sa vi la El, sa il iubesti.
Tu stai si plangi, si nu stii unde vrei sa mergi
Sufletu-ti farngi, si nu stii ce drum sa alegi
Priveste-n sus, priveste dincolo de nori
Caci doar Iisus, iti poate da azi ajutor.
Doar Iisus...
Te simti murdar,
Sunt mii de ganduri ce te-acuza ne-ncetat;
Pe umeri porti povoara care te-a urmat,
Iar oamenii mult prea usor te-au acuzat.
Te simti infrant,
Iar timpul face, pasi grabiti inspre abis;
Ai vrea sa crezi, ca totul este doar un vis,
Pe care zorii unei dimineti, l-au stins...
Tu stai si plangi, si nu stii unde vrei sa mergi
Sufletu-ti farngi, si nu stii ce drum sa alegi
Priveste-n sus, priveste dincolo de nori
Caci doar Iisus, iti poate da azi ajutor.
Doar Iisus..."

Alin Jivan - Priveste in sus

A FI LIBER ...

2010-02-11T03:42:00.001-08:00

Ce inseamna oare a fi liber. Vedeti voi fiecare om isi doreste sa fie liber. Poti sa ii iei omului ce vrei dar cand ii iei libertatea e cel mai dureros lucru pt el.
M-am trezit astazi cu o durere crunta de stomac, ma rodea pt ca ii era foame. Sunt dependenta de el, si trebuie sa ii dau de mancare.

Dar nu despre stomac vreau sa vorbesc ci despre gandul care ma fulgerat dupa ce am luat cateva guri de Bake Rolls si anume gandul de ce inseamna a fi liber.
Am prieteni si cunostinte care considera ca a face tot ce vor si a merge unde vor, a se manifesta pe bunul lor plac, a arata cum vor, a reactiona fata de ceilalti oricum, a gandi altfel decat majoritatea, a face altfel decat toata lumea, toate acestea si multe altele cumulate le da statutul de oameni liberi. Iar gandul care m-a fulgerat a fost acela: sarmanii de ei nici nu stiu ce crunt se inseala, pt ca ei de fapt nu sunt liberi si independenti ci sunt niste captivi.
Ai cui? Daca pot sa faca ce vor ei? Ai cui? Ai propriilor lor instincte, dorinte, pofte, a proprii lor firi.

Libertatea nu consta in a face ceea ce vrei, ci in a face ceea ce depaseste vointa ta. De multe ori vrei sa faci binele si fara sa vrei faci raul. Tu nu vrei, dar il faci. Tu nu vrei sa il ranesti pe cel de langa tine dar asta faci. De ce? Pt ca tu ai impresia ca esti stapanul propriei firi, propriei vointi si nu realizezi ca de fapt esti sclavul ei. Firea ta te indeamna incotro vrea ea, chiar si atunci cand te dezamageste, ii gasesti o scuza: “nu am vrut, dar asa am reactionat, asa o iesit.”

Libertatea nu inseamna sa faci “ce vor muschii tai”.
Libertatea inseamna sa resuseti sa iti subordonezi firea. Cum? Singur nu ai sa poti niciodata.
Vorbesc de multe ori cu o persoana tare draga mie, si imi spune deseori ca isi doreste sa se lase de fumat dar nu poate. Alteori, poti intalni un om care nu mai vrea sa vorbeasca in halul in care vorbeste, dar cuvintele urate tot ies, iar el nu le poate controla. Si exemplele ar putea continua.
Tu oricat te vei chinui sa te eliberezi nu vei putea.
Si totusi se poate obtine libertatea deplina. Cum? Atunci cand te duci si ii dai viata ta Celui ce te-a creeat, si o pui in palmele Celui careia ii apartine.

Tu nu esti al tau. Tu nu te-ai creeat singur. Tu nu ai luat fiinta singur acolo in strafundul fiintei mamei tale. Tu nu ai fi fost capabil sa tragi aer in piept pentru prima data, atunci cand te-ai nascut, daca nu ar fi fost acolo creeatorul plamanilor tai sa ii tina in mainile Lui. Erau prea fragili pt efortul la care erau supusi. Tu nu… tu nu… tu nu poti supravietui singur decat zdrobindu-te prin placeri care si asa trec (dupa o noapte de betie, a doua zi tot te doare capul, mirosi ca ultimul om, si fata ta arata dezastruos), tu nu poti, pt ca te vei trezi intr-o dimineata si vei privi in urma (acum poate esti tanar), dar te vei trezi cu un gust amar si te vei gandi ce-ai facut cu viata ta. Cand satul de toate cele pe care le-ai incercat cautandu-ti implinirea si libertatea, te vor lasa la margine de drum, gol si al nimanui, te vei gandi daca s-a meritat. Poate esti o fire puternica si ai sa zici: “da mai, asta e viata mea, o accept asa cum e, si nu regret nimic din ce am facut”. Oare chiar asa e? In strafundul fiintei tale sfasiate de neimplinirea sufleteasca oare asta exclama si sufletul tau? Sau doar aparentele trupului.

Cum ai aparut in lume? Ce crezi tu azi? Un cumul de energii? O fiinta la intamplare? Un big-bang? Sau crezi ca undeva in trecut, cu mii de ani inainte, cu milioane poate, este reala ipoteza ca Dumnezeu te-a creeat? Ce crezi? E o alegere sa stii… alegi ce crezi pana la urma. Oricate argumenete ti-as da eu, daca nu vrei sa ma crezi, nu vrei si pace. Credinta e o alegere…
Creeat de Dumnezeu ai fost, si asta este ceea ce eu cred, si in mediul unde am fost creeati, am fost perfecti, am fost liberi. Nu cunosteam raul, uratul, durerosul, tristul, lacrima, rana. Dar amagiti fiind de acceasi soapta care sasaie si azi, o soapta de “libertate totala”, omul a devenit sclavul propriei lui firi pervertite. Cand Satan a amagit omul promitandu-i ca va fi ca Dumnezeu, cunoscand toate lucrurile, numai jumatate din afirmatie era adevarata. Pentru ca asa e Satan- un micinos (si adevarul spus pe jumatate e tot minciuna).
Omul a ajuns sa cunoasca toate lucrurile: si binele si raul (pana atunci nu a cunoscut decat binele pt ca asa a fost creeat), dar nu a ajuns sa fie ca Dumnezeu.

Si azi vine Satan la urechea fiecaruia cu aceleasi texte doar putin adaptate la dorintele inimii tale: fa si asta si vei fii liber, zi si asta si arata ca esti independent, etc.
Iar tu omule esti pus zi de zi in fata unei noi alegeri. La fel de importanta ca si cea din umbra anilor trecuti.
Ce alegi azi? Libertatea ta? Sau continui robia poftelor, dorintelor, setei, si aspiratiilor tale?

Eu mi-am facut alegerea…
LIBERTATEA CU LIMITA IISUS. (iar El nu e o limita, pt ca El e infinitul)…

o zi...

2009-10-04T13:08:00.000-07:00

nu stiu ce sa zic, dar cand auzi expresia ''ziua lui de nastere'', te si gandesti la bucurie, petrecere, cadouri, felicitari...

... eu nu am prea simtit asta anul asta. si nu pentru ca nu asi fi avut oameni minunati pe langa mine care sa ma felicite cu bucurie si entuziasm... dar pur si simplu, sunt cam melancolica...

e toamna de vina.
azi am fost curioasa, am intrebat-o pe mama la ce ora m-am nascut... la 11, si parca stiam... poate mi-a spus si alta data...

seara,
se lasa toamna in frunze moi si triste;
privesc prin fereastra la frumusetea lor...
asa de repede inca o toamna!
un vant racoros, o boare de melancolie, un zambet smuls;
picura marunt si rece, imi picura in suflet nostalgie si dor...
un dor profund de cer... de fericire...
de zile cand nu vor mai exista toamne triste, cu frunze moarte, si ploi dureroase siroind pe obraji palizi si flamanzi...
cine sunt?
o frunza galbena, o petala cazuta, un abur in vant;

Ah Doamne, dar tu esti alaturi de mine, imi citesti nostalgia din piept si melancolia din suflet, durerea neinteleasa nici macar de mine...
frunzele imi trezesc dorurile, dorurile dureroase din piept.
da, sunt dorurile-mi fierbinti de Tine, de dorul Tau Isus iubit...

iar intr-o zi, vei veni sa spulberi toamna... atunci nu vor mai fi toamne triste si mohorate, cu frunze moarte, cu sloiuri prin balti...

nici o frunza moarta... ci doar Tu, viata vie, nostalgie implinita!

mi-e dor de Tine... si de toamna implinita...

2009-09-23T14:28:00.000-07:00

Se apropie ... t o a m n a...

Toamna, primavara vietii mele...

De cateva zile o simt cum se apropie, cu pasi inceti, se fofileste si se ascunde sa nu o simt, mai intr-o zi calduroasa, de parca ar fi zi de august, ba in zile semi insorite, de ragaz si racoare mult ravnita. Cert este caci cu mine nu ii merge...
De ce? pemntru ca ii simt pasii fini fasaind prin frunzele abea cazute inca vii, dar cuprinse de amaraciunea dulce a mortii.
E aprope toamna, o simt in diminetile noastre, in gradele minus din diminetile racoroase din Carpati, din umbrele reci in miezul zilei. Si oricat s-ar ascunde, ii simt in aer adierea ruginie si familiara de toamna...

Iubesc toamna chiar daca imi provoaca rani prin cotloanele inimii. Iubesc toamna pt ca e frumoasa, roscata cu pistrui, cu faldurile rochiei atarnand in urma ei, pasind satula si harnica, plina de culori splendide...

Ah, e aprope toamna... Ah, toamna vietilor noastre...

Cand povestea vietii ti-o scrie Dumnezeu ...

2009-06-05T12:32:00.000-07:00

Nu stiu cati dintre voi ati citit, sau macar ati auzit de cartea: ’’Cand povestea de dragoste ti-o scrie Dumnezeu’’ de Eric & Linda Ludy. Poate nu multi. V-o recomand.
Legandu-ma de acest titlu vreau sa va relatez ceva legat de viata mea.
Dumnezeu mi-a scris nu numai povestea de dragoste, ci si povestea vietii mele.

O sa zici: cum?

Sunt nascuta in judetul Maramures. Am crescut in Borsec, jud. Harghita, iar acum sunt in Bucuresti…
L-am iubit pe Dumnezeu de mica. L-am cunoscut de mica. Am stiut de mica ce e bine si ce e rau.
Am stiut de mica sa il iubesc pe Dumnezeu.
Cand am crescut, am inceput sa imi pun sperantele vietii mele in El. Chiar daca nu mi-a fost usor. De multe ori am renuntat la unele lucruri, pentru ca stiam ca Lui nu ii fac placere.
I-am daruit Lui viata mea, si viitorul meu, si El m-a asigurat ca imi va purta de grija, si a facut-o pana acum…

Cum? In multe feluri.
Dar va voi povesti doar o farama de viata.

Dupa ce am dat examenul de bacalaureat ma gandeam sa dau la o facultate. Si primul meu gand a fost: Bucuresti. Imi placea oarasul, am mai fost de cateva ori inainte.
Parintii mei au absolvit facultatea de Cai Ferate, Drumuri si Poduri aici, in Bucuresti. Am vrut sa devin profesor de matematica sau romana, dar eram prea firava pentru aceasta slujba. Asa ca am decis, sa duc ‘traditia’ mai departe, si sa dau la aceeasi facultate, la care invatase si ai mei.
Insa dupa ce m-am inscris in Bucuresti, din cauza unor calcule de medii mai speciale, nu am putut intra din prima, iar dupa ce am intrat la Facultatea de Constructii nu mi-am mai confirmat locul si l-am pierdut. Nu am fost prea trista. Totusi eu imi doream sa raman in Bucuresti. Cum in liceu mi-a placut foarte mult literatura, pe langa matematica, am decis sa dau la jurnalism. Din cauza timiditatii mele excesive, am luat o nota mai mica la examenul oral, exact pe dos de cum o pateau majoritatea candidatilor. De data aceasta am fost foarte dezamagita. Am plecat acasa la Borsec, cu gandul, sa nu mai calc prin Bucuresti prea curand.
Am decis sa merg la Cluj, la Institutul de Studii Economice, facultate de stat, in cadrul careia cu media care o aveam puteam intra fara probleme la loc fara plata, eu terminand liceul de contabilitate.

Am plecat spre Cluj, seara cu trenul, si am ajuns dimineata. Singura, straina, in orasul ala mare, m-am incurcat. Pe aceeasi strada cu Facultatea de Contabilitate este si o alta facultate particulara Dimitrie Cantemir. Am mers sa ma inscriu, dar gandul meu zbura din nou spre Bucuresti. M-am inscris la cea particulara dupa care am plecat direct spre Bucursticu gandul de a intra la Facultatea de Jurnalism, in cadrul Universitatii Spiru Haret.
Am plecat cu trenul seara din Cluj, iar pe tren surpriza. Mana lui Dzeu era acolo. Coordona toti pasii mei. Nici unul nu a fost gresit, eronat. Ci doar o modelare a fiintei mele scumpe Lui.
In acel tren, m-am intalnit cu un prieten al unui profesor din fostul meu liceu, baiat care era in anul 3 la arhitectura la Universitatea Spiru Haret. Cu el am vorbit doar o ora si un pic… Iar pasii mei au pornit pe un nou drum, splendid, dar stancos, deosebit dar si cu greutati. Am venit si m-am inscris atunci, dimineata, pe cand eram un copil nestiutor, si apoi i-am anuntat pe ai mei. Mi-am facut prorpia alegere. Mi-a facut cele mai splendide alegeri.

Ah, ai sa zici, si ce mare lucru? Poate pentru tine nu, dar pentru mine e mare. Dumnezeu isi arata splendoarea prin aceste lucruri fata de mine. Frumusetea Lui bogata, totala.
E atat de bine sa Il am alaturi. Atunci cand mi-e greu la El alerg, si ma strange in bratele Lui blande. Cand mi-e bine tot El imi surade cu bunatate. Si toate le face pentru mine.
Si de ce zic ca povestea vietii mi-a scris-o EL? Pentru ca l-am rugat sa o faca. Si El abea a asteptat...
... Asa a fost. Mi-a scris-o El…
Ai sa imi zici. Nici macar nu stii sigur ca EL a facut-o, poate au fost pur si simplu niste coincidente. Spunea cineva: coincidentele sunt mai dese atunci cand ma rog…
Poti spune orice… pentru mine stiu sigur ca El a facut-o. A platit si pe Golgota pretul meu, si lupta pentru mine zilnic. La fiecare pas raspund intrebarii Lui. La fiecare pas sunt pusa in fata alegerii intre: El si restul lucrurilor.
Pune-ti increderea in EL. Nu ai nimic de pierdut. Ci totul de castigat.

Pretuieste-ti viata!

2009-05-05T12:03:00.000-07:00

De prea multe ori uitam sa pretuim ce avem. Ne gandim ca maine, cand vom avea acel lucru, sau peste un timp cand vom ajunge intr-o anumita pozititie sociala, vom fi impliniti. Ne gandim mereu... Avem asteptari mereu de la ziua de maine, si amanam sa pretuim ziua de azi. O ignoram...
Si trec asa de repede clipele si ne trezim ca am crescut. Ca am ajuns la facultate, si speranta din copilarie, ca tineretea ne va implini, este pierduta, luandu-I locul dezamagirea si setea tot mai mare dupa implinire. Si iar ne agatam de ziua de maine... Cand ne vom casatori sigur vom fi fericiti, cand voi avea casa noastra, masina noastra, copii nostrii, in sfarsit voi fi fericiti...
Si asa in asteptarea zilei de maine ne trezim la sfarsitul vietii. Si ne dam seama ca nu suntem impliniti, ca tot goi si singuri am ramas, tot tristi si neimpliniti, tanjind mereu dupa ceva. Am pierdut clipele care trebuia sa le pretuim.
Am citi undeva ca unii oameni se trezesc la sfarsitul vietii ca viata a trecut atat de repede si ca nu au avut timp sa se bucure de ea. Dar intr-o dupa amiaza de duminca banala si ploiasa de toamna, s-au plictisit in casa.

Viata? Viata trece. Trece repede. Mai mult ca oricand vedem ca azi trece timpul atat de repede. Nu mai avem timp de nimic. Ne petrecem majoritatea timpului in compania lucrurilor poate mai putin importante, uitand sa le pretuim pe acelea care merita dragostea noastra si timpul nostru si atentia noastra...
Viata? Trece prea repede ca sa apuci sa te dezmeticesti. Pretuieste-ti viata. Investeste-n lucrurile cu adevara importante. Nu o pierde! Nu o rata! Niciodata nu se vor mai intoarce aceste clipe la tine. Niciodata nu le vei mai putea valorifica.

Iar implinirea, oricat ai sa o cauti nu o vei gasi. Pentru ca in inima omului exista un gol de forma si dimensiunea lui Dumnezeu si cu orice ai sa incerci sa il umpli nu vei reusi, pt ca doar Dumnezeu poate umple acel gol.
Iubirea Lui, da adevarata fericirea.
Iubirea Lui, e cel mai pretios lucru care poate exista.

''Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, incat a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica.'' Ioan 3:16

Realizezi pana unde a mers iubirea Lui pentru tine?

In bratul Tau....

2009-04-07T14:54:00.000-07:00

Ma regasesc, traiesc, suspin, cersesc... dorul Tau, dragostea Ta, libertatea Ta...
TU esti libertatea sufletului meu navalnic, Tu esti dependenta mea, Tu esti mangaierea, fericirea, prietenia, lacrima, bucuria, zambetul, tacerea, cantecul, soapta, plansetul, dragostea, umbletul, fosnetul, trosnetul, dorul, trecutul, vitorul ... meu.
Tu esti totul pt mine... Cristoase...

''E noapte si parca,tot in jur a apus.
Te strig, alerg, mi-e frica, inainte sa m-arunc.
Si inima mi-e goala, lumina n-o mai vad,
Dar stiu ca la capat, Doamne m-astepti…

Vreau s-alerg in bratul Tau, vreau sa-Ti spun din nou,
Tu-mi esti Tata, esti taria mea; vreau in tine sa m-ascund,
Niciodata sa nu uit, Tu esti Tata,
Esti scaparea mea, in noapte…

Privesc din nou lumina, ce imi da, putere sa zambesc
Si noaptea dispare, cand imi spui: TE IUBESC!
Si inima imi canta, pacea-n Tine, imi gasesc;
Viata mi-ai dat Doamne, astazi traiesc…''

Catre Cer- In bratul Tau...

UN CAMP CU MACI E SUFLETUL MEU

2009-03-29T15:11:00.000-07:00

O picatura din tine, e tot ce imi doresc sa reversi in mine.
Ochii mei lucesc de setea picaturilor tale, iubite…
Mi-e dor de atingerile tale neprimite...
Mie dor de noptile neimpartite…
De buzele tale cu patima-mpletite…

De ce te-ascunzi de mine… de ce nu vezi setea mea?
nu simti durerea ce se zbate in pieptu-mi fraged?
Ah ma macina dorul de neimplinire...

De ce soapte?

2009-02-27T13:33:00.000-08:00

De ce soapte imi vei spune...

pentru ca atat ne-a mai ramas. o sopata rostita in vacarmul noptilor tarzii din viata noastra. E clipa din urma, cand putine urechi mai sunt deschise, majoritatea satule de tipetele tuturor atractiilor, nu mai doresc nimic, nici macar soaptele cu vorbe binefacatoare, salvatoare.

Soapte?

Pentru ca atat mi-a mai ramas sa dau din mine. Pentru ca sunt doar un mesager al lor. Ma tem sa ofer mai mult...

De aceea soptesc. Oare o sa imi auzi soapta blanda?